Un comercial, un administrativ şi directorul unei firme merg să mănânce de prinz. Aruncată pe jos, gasesc o veche lampa de ulei. O freacă şi deodata apare un spirit, învăluit într-un nor de ceaţă.
- Cum eu, de obicei, îndeplinesc trei dorinţe, vă acord câte una la fiecare, zice spiritul.
- Mie primul! Eu primul! se agită administrativul. Vreau să fiu în vacantă în Caribe…!!!
Şi… puf, dispare!
Fără să se arate uimit, comercialul strigă:
E rândul meu! Vreau sa fiu în Hawaii, pe plaja cu masajista mea, cu o rezervă interminabilă de bere, şi cu o top-model!
Şi, din nou… puf, dispare şi el!
- Bine, acuma e rândul tău, îi zice spiritul directorului firmei.
- Vreau ca ăstia doi să se intoarcă la muncă imediat după pauza de masă, zice directorul.
Concluzie:
Întotdeauna trebuie să-l laşi pe şef să vorbească primul.
Ce tare.
)
P.S: Tari articolele astea.
)
Păi clar, el are ultimul cuvânt nu?
))
@Danniel: Daca el isi punea primul dorinta situatia era alta.
Asta le spun si eu oamenilor. Eu am mereu dreptate .
Pingback: Cine vorbeşte ultimul… - Ziarul toateBlogurile.ro