În urmă cu trei luni…

În urmă cu trei luni primesc o ofertă de angajare foarte mișto ce presupunea sa plec din țară și să lucrez printr-o țară mai civilizată ca web developer. Pe moment foarte entuziasmat, o firma cât de cât cunoscută în online își dorea ca eu sa lucrez alături de alți români la dezvoltarea unor proiecte și idei. Au urmat trei interviuri fulger în decurs de doua zile stabilindu-se și salariul ce îl voi primi, am fost acceptat trebuia ca eu să mă hotărăsc dacă vreau sa fac acest pas.

Eu eram foarte entuziasmat de ofertă, de salariu, de condițiile de muncă dar parcă mă ținea ceva. Am început să mă gândesc tot mai intens ce să fac și ce voi face, cum mă voi descurca într-o țară străină ce voi face cu prietenii de aici, cu rudele etc. Pentru ca nu puteam să iau o decizie și nu știam ce sa fac decid să mă consult cu trei persoane,  o ruda și doi prieteni buni mai în vârstă (sună ciudat dar am mulți prieteni cu vârstă de doua ori mai mare ca a mea).
Vorbesc prima dată cu persoana din familie, îi spun ce vreau să fac, despre ce ofertă este vorba și primesc câteva sfaturi și idei. Genul de sfat în care nu ți se spune ce să faci sau să nu faci, primești niște idei iar tu alegi. Sfaturile de genul acesta îmi plac pentru că primesc niște idei la care eu poate nu m-am gândit dar decizia finală îmi aparține fără să mi se spună direct ce decizie să iau.

Stabilesc o discuție și cu un prieten bun, om în toată firea de la care aveam ceva pretenții sa gândească mai departe vârful urechilor dar n-a fost să fie și primesc un mesaj de genul „Eu dacă aș fi în locul tău aș pleca!” Fără a se gândi cât de greu mi-ar fi într-o țară străină sau că îmi pierd prietenii și rudele de aici și nu se știe când și dacă îi mai văd. Am dat fix peste genul de persoana ce se gândește doar la el, să-i fie lui bine că restul nu mai contează.

Momentul în care trebuia să iau o decizie se apropia iar eu nu știam ce să aleg. Discut și cu a treia persoana la telefon și pe internet, îi dau detaliile necesare despre firmă, salariu, condiții de munca etc. Cu toate că persoana respectivă mă cunoaște foarte puțin în comparație cu celelalte două persoane primesc fix ideile de care avem nevoie și la care nu m-am gândit atât de mult. Era vorba de salariu ce urma să îl primesc raportat la prețurile din țara respectivă. Persoana respectivă a stat și mi-a făcut niște calcule foarte interesante pe tot ce urma să cheltui eu acolo și cu ce mai rămân la final plus cât de mult urma să muncesc.  Cu toate că mie mi se părea un salariu enorm după ce se plătea chiria, telefon, internet, transport, mâncare, plus o bere ceva, o distracție ceva mai rămâneam cu foarte puțin. Ce m-a determinat să refuz oferta a fost faptul că prietenul respectiv mi-a demonstrat ca pot sa câștig o sumă similară și în România. Iar de atunci m-am apucat foarte serios de muncă, proiecte personale și proiecte cu diferiți oameni.

După trei luni pot să-i mulțumesc pentru sfat și să afirm că da se poate și în România  să câștigi sume similare trebuie doar sa vrei să muncești și să fii serios. De multe ori poate suntem foarte entuziasmați fără a lua în calcul toate variabilele și toate riscurile sau poate ne place sa riscăm, eu prefer să discut cu diferite persoane poate există idei ce îmi scapă și m-ar ajuta în a lua o decizie corectă.