Hai să ne plângem!

Eu unul m-am săturat să tot aud oameni ce se plâng, se plâng că nu au bani, se plâng ca nu au un loc de muncă, se plâng că e greu etc.

Da, ne plângem că nu avem un loc de muncă dar nici nu am căutat unul în speranța că o campanie va trimite pe cineva să ne roage să acceptăm un loc de muncă. Iar in momentul în care găsim un loc de muncă printr-o relație sau dintr-o pură întâmplare nu-l acceptăm pe motiv că „ce eu cu doua facultăți să fac treaba asta, pe banii aceștia? Mai bine stau acasă” . Stai acasă dar nu te mai plânge că nu ai loc de muncă.

Avem un loc de munca dar ne plângem tot timpul că nu ne ajung banii sau salariul e prea mic și suntem  invidioși pe colegii ce au salarii mai mari. Facem ceva în privința asta? NU. Căutam să câștigăm bani și din alte surse? Bineînțeles ca nu, mai bine ne rugam la Dumnezeu să câștigăm la Loto decât să ne punem neuronul la treabă. Ce să mai zic să stăm la muncă peste program, sa muncim mai mult poate ne va observa cineva și ne va răsplăti pentru asta. Nu, noi suntem primii care plecăm când se termina programul.

Ne plângem că e greu, dar ne-am plâns când ne-a fost bine? Facem ceva în privința asta? NU, mai bine stăm și ne plângem.

Spune-mi ca nu ai auzit cel puțin una din situațiile descrise, cu siguranță ai și cunoscut persoane de acest gen.

Suntem un popor de plângăcioși!