Gândindu-mă acum la școala ce va începe peste doar doua săptămâni și la ceea ce a însemnat pentru mine școala dar și la profesorii ce au profitat de abilitățile mele. Acum, când stau și trag linie cine își merită statul de profesor și cine nu, după ce am stat și am numărat câți profesori m-au evaluat în școala generală, liceu și facultate mai exact 48 de profesori pot spune dezamăgit că doar nouă profesori merita respectați și să li se spună PROFESORI. Da, doar nouă profesori. Profesori ce au înțeles să își ducă meseria până la capăt, au înțeles că pentru a se face înțeleși nu înseamnă sa urle ca nebunii. Sau să profite de talentul/abilitățile elevilor pentru a ieși bine la definitivat, grad sau la proiecte.
Și nu, nu am fost un elev problemă, nepăsător sau sa nu mă implic în tot felul de proiecte. Dar m-am lovit și mă lovesc continuu de gândirea comunistă și limitată a unor profesori ce nu vor să înțeleagă că pentru a te face înțeles nu trebuie să urli. Sau în momentul în care un elev îți zice că nu a înțeles sau cere informații suplimentare trebuie sa-i explici până este lămurit și aici îmi aduc aminte de un profesor din facultate ce stătea și ne explica ceea ce ne-a predat până înțelegeam toți cursul respectiv. Dacă nu înțelegeai ceva profesorul respectiv îți explica în toate modalitățile posibile de ne enerva pe noi studentul respectiv cum de e posibil să nu înțeleagă. Iar profesorul ne calma simplu: „De asta mă aflu în fața voastră, să vă predau și să va explic până înțelegeți”.
Nu spun că e doar vina profesorilor dar au o mare parte din vină pentru rezultatele dezastruoase de la BAC. Un elev ce este amenințat cu corigența, la care se urla ca în codru și care este jignit nu va învăța la materia respectivă sau nici nu o va frecventa. Profesori nu știu să lucreze cu elevii, să-i motiveze, să-i facă să înțeleagă.
Eu în toată viața mea de elev/stundent am urât limba romană pentru singurul fapt că în generală am avut un profesor de limba romana ce i-a fost profesor și lui taica-meu. Iar profesorul respectiv, cu toate că îmi dădeam interesul, din note mici nu mă scotea crezând că sunt „o lepra (după cum mi-a afirmat)” ca taica-meu și de aici toată ura pentru această materie. Iar în liceu din păcate nu am avut noroc sa dau peste o profesoara ce sa ma facă să îmi placă aceasta materie. Noroc cu o profesoara cu care am făcut meditații pentru bac și am mai înțeles câte ceva, ca altfel nu luam bacul.
Întorcându-mă la cifre, nouă din patruzeci și opt de profesori, cred ca asta explică foarte mult calitatea învățământului romanesc. Cât despre cei nouă profesori țin legătura și îmi face plăcere să vorbesc cu ei, își merită statutul de profesor.
Un profesor bun e acel profesor la care elevii/profesorii se duc de plăcere la ore/cursuri nu pentru că trebuie. În facultate am avut un profesor foarte interesant, mergeam de plăcere la curs, cred că era cursul cu cel mai mare număr de studenți prezenți și asta pentru că profesorul respectiv știa să predea, știa să explice și se făcea înțeles și pe deasupra mai era și amuzant.
Dacă este cineva curios dacă se află printre cei nouă profesori sau cine sunt profesorii respectivi pot spune.
Adaugă un comentariu